Informaţii despre turism în TimişoaraStatuia Sfintei Treimi se află amplasată în piaţa Unirii.A fost comandată de către Consilierul administraţiei locale de pe atunci în anul 1740 şi amintea de încetarea epidemiei de ciumă care a devastat Timişoara şi Banatul.Monumentul este confecţionat din gresie şi are o mare valoare artistică fiind creat la Viena în stil baroc şi adus la Timişoara pe Dunăre,Tisa şi apoi pe canalul Bega.
Sediul episcopului diocezei romano-catolice din zona Timişoarei a fost initial la Cenad însă acesta a fost distrus de turci şi de aceea s-a mutat la Szeged.În 1733 Carol al VI-lea a mutat sediul la Timişoara,episcop fiind Adalbert de Falkenstein.Acesta avea nevoie de un nou sediu,astfel că se hotăreşte construirea unei catedrale,a unui palat episcopal şi a unor case pentru canonici.În 1773 Domul a fost terminat.În timpul luptelor cu turcii din 1788-1790 Domul a servit ca depozit de sare.
Pe laturile soclului sunt cioplite scene din ultima perioadă a vieţii Sfântului Ioan Nepomuk.Legenda spune că regina Boemiei se spovedeşte lui Ioan Nepomuk şi ascunde un lucru de taină faţă de regele Wenceslav.Regele însă află şi îi cere lui Nepomuk să-i divulge taina spovedaniei.Sfântul refuză iar regele porunceşte ca acesta să fie aruncat în râul Vltava.Monumentul este opera sculptorilor vienezi Blim şi Wasserburger şi a fost ridicată în faţa primăriei vechi în 1756.În memoria Sfântului în 3 aprilie 1724 se înfiinţează la Timişoara o Frăţie inchinată neprihănirii Sfintei Maria şi a Sfântului Nepomuk.Epidemia devastatoare de ciuma din 1738-1739 a adus tot mai des credincioşii să se roage în faţa acestui monument religios.In mai 1739,odată cu încheierea epidemiei de ciumă,episcopul de Cenad a celebrat o slujbă de mulţumire în faţa monumentului şi de aceea denumirea de azi a acestui monument este cea de Monumentul Ciumei.
Palatul Baroc a fost construit în 1754 şi a fost denumit Casa Comitatului.1767 este anul în care poposeşte aici împăratul Josif al II-lea iar în 1872 această clădire l-a găzduit pe împăratul Franz Josef I,pentru ca în 1923 Regele Ferdinand I şi Regina Maria să locuiasca în clădire timp de 3 zile în timpul vizitei la Timisoara.Între 1779-1848 palatul a servit ca reşedinţă comitelui din Banat.Între 1849-1860 a servit drept sediu guvernamental al Voivodinei sârbeşti,fiind şi reşedinţa guvernului şi a administraţiei Banatului Timişan.Clădirea s-a degradat de-a lungul vremii şi în prezent se află în restaurare,urmând să adăpostească secţia de artă a Muzeului Banatului.
Castelul Huniazilor a fost ridicat de regele Carol Robert de Anjou,care în 1307 a hotărît să-şi stabilească aici reşedinţa.Construcţia a fost terminată în 1315 iar în 1316 regele era deja stabilit în noul castel în care a locuit aproape opt ani.În 1849 clădirea a fost distrusă pînă în temelii şi a trebuit să fie complet refăcută,forma sa actuală datând din 1856.În prezent adăposteşte "Muzeul Banatului".
Terenul pe care se înalţă acest edificiu a fost mlăştinos şi din această cauză placa de beton a fundaţiei a fost turnată având ca suport 1186 de piloni de lemn.Turnul principal se înalţă la peste 83 de metri,arhitectura sa fiind o combinaţie între stilul bizantin şi elemente caracteristice bisericilor moldoveneşti.Iconostasul are o suprafata de 135 de metri patrati,este suflat în aur şi este decorat cu elemente specifice stilului brâncovenesc.În subsolul Catedralei este deschis un muzeu unde pot fi admirate icoane pe sticlă şi lemn din secolele al XVII-lea si al XVIII-lea şi diferite obiecte de cult ortodox.
Primul teatru din Timişoara a fost atestat documentar in anul 1735.Actuala clădire a teatrului a fost construită între 1872-1875 in stil renascentist.În 1880 clădirea a fost distrusă în urma unui incendiu iar în anul 1920 un alt incendiu a distrus teatrul,acesta fiind refăcut în 1923.În prezent clădirea găzduieşte Opera Română,Teatrul Naţional şi Teatrul German.
A fost ridicat între 1855-1860 pentru a servi drept clădire administrativă.Palatul Dicasterial a fost realizat în jurul a trei curţi interioare,are şase porţi,patru etaje şi numără 273 de încaperi,exceptând spaţiile de la subsol.Numele Dicasterial provine de la grecescul "dikasterion",cuvânt care denumea în antichitate curtea cu juri.
Populatia autohtonă avea administraţie proprie şi sub ocupaţie otomană.În 24 decembrie 1731 primarul Peter Solderer a aşezat piatra de temelie la construcţia viitoarei primării germane,edificiul fiind terminat în 1734.În februarie 1735 în clădirea noii primării a avut loc alegerea primarului,Peter Solderer fiind reales.Pe frontispiciul clădirii sunt reprezentate stema şi sigiliul oraşului primite de comunitatea germană.În urma restaurării din 1782 s-a refăcut faţada în stilul renascentist.Dupa 1849 clădirea a fost din nou renovată iar la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea suferă alte transformări.În 1949 s-a considerat că primăria nu mai corespunde cerinţelor oraşului.
Intr-un document vienez având data de 1 ianuarie 1718 se specifică că în Timişoara există o fabrică de bere care produce pe lângă bere şi rachiu.Data exactă a înfiinţării fabricii nu a fost descoperită până în prezent,dar se bănuieşte că clădirea este construită cu mult înainte de 1718 şi că fabrica a fost înfiinţată imediat dupa eliberarea de sub dominatia otomană.După al doilea război mondial fabrica de bere a fost modernizată.